Citesc o carte în care el o iubește pe ea și ea îl iubește pe el, dar el o iubește, la fel de mult, pe alta, sau, poate că nici nu o iubește pe alta, poate e doar un capriciu, legile corpului, înțelegi. Înțeleg, hormonii dansează rock, dar ea, ea de ce mama hormonilor rămâne așa, întinsă pe pat, așteptând minunea. Mă enervez, închid cartea, îmi fac o cafea. Deschid fereastra și-mi aprind o țigară. De atunci tot privesc munții. Până o să îmbătrânească de tot munții și o să devină mare o să îi privesc.
Abisuri 