Când eram mic, eram gras. Gras și cu pistrui. Și bâlbâit. Ai mei mă puneau să repet fraze complicate, să trec peste bariera aceea, blocajul cum le plăcea lor să îi spună, șapte sate late, ș-alte alte șapte sate late ș-inca alte șapte sate late. Când nu erau sate, erau sași. Și saci. M-am străduit, sincer m-am străduit. Tot bâlbâit am rămas. Gras, bâlbâit și atât de timid, de nici măcar o fată bătrână nu și-a ostenit visele tanjind după corpul meu acoperit cu pistrui. De aceea m-am hotărât să îl dau. Cu suflet cu tot.
Abisuri 
Lasă un comentariu