Abisuri

---

Săptămâna trecută stăteam pe plajă și priveam marea. 

Oamenii din jur. 

Valurile. 

Nu mă gândeam la nimic. 

Trăiam doar momentul și atât. 

La un moment dat am văzut o femeie în vârstă care încerca să iasă din apă.

Nu putea.

Erau valuri mari și ieșirea din apă era plină de pietre. 

A venit să o ajute un bărbat, la fel de bătrân și el, mult mai slab, probabil soțul ei.

A încercat de câteva ori să o tragă afară din apă dar n-a reușit.

Se vedea clar că femeia obosise.

Că ar fi făcut orice ca să nu se mai găsească în situația penibilă în care se afla.

Mi-a trecut prin cap să merg să îi dau o mână de ajutor dar m-am pus în locul ei și mi-am dat seama ca nu m-aș fi simțit bine să fiu extrasă din apă de un străin.

Am întors capul și am privit în altă direcție.

În capătul plajei, valurile se spărgeau de un zid făcut de mâna omului.

In spatele zidului, un hotel de cinci stele își primea oaspeții în camere cu preturi începând de la 525 de euro pe noapte.

Plaja zid privat inclusa în preț.

Am încercat să-mi imaginez cum ar fi fost să locuiesc o săptămână în acel hôtel.

Să scriu povești inspirate de valurile care se sparg de zid?

Să intru în mare ca-n piscina olimpică, pe o scară?

Să admir apusul de la fereastra camerei cu vedere spre mare. 

Am încercat să-mi imaginez, dar n-am reușit.

Eram curioasă să aflu cum se terminase  povestea ieșitului din apă.

Mi-am mutat privirea de la plaja zid spre plaja cu pietre. 

Femeia reușise să iasă din mare și acum râdea fericită sub umbrela albă, cu sânii ei mari și goi, lăsați, grei, peste burtă.