Prima intalnire cu ultimele bucati bine ascunse dintr-un „mine” inca necunoscut s-a petrecut cu ceva timp in urma, pe vremea cand visele pareau inca cu toate realizabile. Mergeam cu rucsacul in spate pe straduta ingusta, dimineata devreme, tacuta si adancita in miezul incalcit al comportamentelor umane, lasand in urma „Ring” -ul, pepenele rosu, porumbul fiert si escapada „intre fete la Costinesti in gazda”. Mergeam lasand eternitatii ramasitele unui inceput de vara oferit in dar, refuzat mai apoi cu eleganta prizonierului uitat de lume.
Prima intalnire cu dreptul de a putea face ceea ce imi doream fara sa stiu m-a ancorat intr-o realitate pe langa care trecusem de atatea ori fara a o baga in seama, deschizandu-mi o lume numai pentru mine.
Mergeam spre gara mica planuind evadarea abia intrezarita la marginea orizontului si realizand incet, incet , cat e de dulce gustul libertatii de a te regasi pe tine doar cu tine intr-o lume infinita ce-ti poate apartine, chiar daca doar din cand in cand.
Ganduri inspirate din propria experienta, impulsate de o idee aruncata de psi si preluata de Tiberiu si de LinkPing si de scorpio si de Rokssana si de Cristian si de Anaid si de Redsky si de Dagatha si de Dictatura Justitiei si de Labulivar
Răspunde-i lui redsky2010Anulează răspunsul