Îl strângeau minutele, orele, zilele intraseră la apă cu el cu tot, îl durea calcarul, zgâriindu-i timpanele îl îmboldeau contextele „găseşte”, el cauta, i se scurgeau posibilităţile printre degete, arătătorul i se încovoiase de atâtea litere, cifre nesemnificative făcuseră baltă, el centrul bălţii, el raza redusă la un punct, el restul, el aproape nimicul, numărătoarea inversă dincolo de zero, el teoreticianul răpus de practică, el faţă în faţă cu zidul, griul dincolo de cuvinte, griul între două cărămizi cărămizii el, nuanţa scursă printre două cărămizi cărămizii, el în locul punctului, el spaţiul odată plin de posibilităţi „umplut arată altfel”, el cărămida dezgolită de gri, el zidul dărâmat de realitate, el faţă-n faţă cu el.
Îl strângeau ipotezele, contradicţii frapante îi aluneacau printre degete, îl durea atingerea semnelor, premoniţii înainte de vreme îi goleau spaţiul, posibilităţile cădeau teanc, teanc-puncte, dispariţia anunţată a virgulelor întorcea clepsidra într-un ritm infernal, îl strângeau minutele, orele, zilele, se simţea din ce în ce mai spaţiu, se simţea din ce în ce mai mult puncte… Lumea dispărea încet sub un spaţiu fin, uni-dimensiune, lumea se strângea încet in jurul punctelor, originea tuturor strângerilor, timpanele sunau a gol, ceasuri cu cuc îşi pierdeau cucul, cucul îşi pierdea limba, limba se schimba în urma direcţiei, direcţia arată ora trei, orele treceau strânse, din ce în ce mai strânse, zidul devea cufăr, cufărul îşi cerea lacăt, lacătul îşi caută cheia, chei morman la dispoziţia spaţiilor se vindeau ieftin, „zece lei duzina”, duzine de tot felul se formau în jurul zidului-cufăr „oferta depăşeşte cererea, piaţă-i saturată”, piaţa cerea sânge proaspăt, roşu, piaţa număra anii pe degete, prea multe degete diluau sângele, rozul incompatibil pieţii, rozul incompatibil duzinelor, rozul -spărgător-de piaţă, rozul strâns de zile, imbatranit de ani, rozul demodat,”se caută verdele-crud” …
Îl dureau minutele, îl dureau orele, ipotezele îi măcinau vremea, prea roz pentru luna mai. Şi totuşi …. devenea încet – încet punct.
[…] persoana lăudată? De ce le facem trafic blogurilor care nu ne plac, în loc să le facem trafic celor care ne plac? E mai uşor s-aruncăm cu noroi decât să scoatem la lumină nestematele ascunse? Sau, într-un […]
[…] Privesc un abis atât de frumos şi deosebit! Da, bineînţeles, vă invit şi pe voi să îl priviţi… nu-i aşa că e […]
[…] Privesc un abis atât de frumos şi deosebit! Da, bineînţeles, vă invit şi pe voi să îl priviţi… nu-i aşa că e […]