Abisuri

În căutarea adevărului interior


De dezamagita fusese si inca de atatea ori ca nu-i ajungeau zilele anului sa le enumere pe toate. De atata amar de numere devenise imuna „trec toate, scopul in sine e mai prejos decat momentul, sa ne revedem deci prioritatile oameni buni”.

Sloganul si-l construise mai de voie, mai de nevoie „toti avem nevoie de un punct de sprijin, suntem , intr-o oarecare masura, prizonierii propriilor principii” si-l folosea de fiecare data cand simtea ca-i ajunge cutitul la os. Ultima oara rana-i fusese cu atat mai dureroasa cu cat lovitura venise pe nepusa masa, dintr-o directie complet aleatoare. Era o dimineata tanguita de toamna tarzie, florile se ofileau de capul lor, ploaia tragea la somn, televizorul mergea in bucla, stirile se insirau toate in cam aceasi ordine ca si-n alte zile. Metaforele isi luasera o pauza lunga „avem ceva restanta la concediu, ne permitem si noi din cand in cand”

La un moment dat cineva s-a trezit vorbind, voce groasa timbru baritonal, ritm alert, naduf in rafale. Omul avea dreptatea lui, argumentata cu exemple apasate de experienta anilor trecuti peste si certitudinea propriului talent innascut si transmis mai departe. „Nu inteleg si pace de ce n-a prins, era facut special sa prinda, era uns pe toata partile si apoi transpus intr-o forma atractiva, muzica dulce, rima ajustata”.

Masurand intensitatea nadufului intre doua fraze, a inceput sa inteleaga. Dezamagirea-i era undeva stransa intre doua proprii amintiri similare, genul de intamplari „fix altfel decat te-ai fi asteptat”, intamplari rascolitoare de principii, propria imagine cu fundu’n sus, metafore stiva langa lada de gunoi, cutit pana aproape de os, iluzii date pe degeaba, volume mari, pret revazut, adaptat la context.

Masurand intensitatea nadufului intre doua fraze a inceput intr-un sfarsit sa relativizeze „la naiba cu scopurile astea, in definitiv mult prea ieftine pentru insamnatatea momentului precis”.

Astfel si-a inceput procesul de imunizare.

8 răspunsuri la „Puterea momentului – ieftin si bun”

  1. Avatarul lui greenleaffy
    greenleaffy

    Îmi făcusem din imunizare un scop în viață. Nu mă mai tem de suferință, deși nici n-o caut, nici de dezamăgiri și alte asemenea. Vreau să SIMT pentru a avea ce să disec și apoi din ce învăța. Unde-am ajunge dacă am alege toți să trăim ca lobotomizați? (Știi că mi-e dor de tine, nu? Ți-am citit și Ochi în ochi, mi-a plăcut.)

    1. Avatarul lui abisurile

      Ce bine imi pare sa te simt prin preajma. Imi lipsesti. Ai dreptate, trebuie SIMITIT totul, pana la ultimul moment. Ne stragem atat de tare in jurul scopurilor incat uitam sa ne traim viata. Te astept cu drag pe aici, cand poti. Pachetul a plecat luni.

      1. Avatarul lui greenleaffy
        greenleaffy

        Nu îndrăznesc să mă gândesc la cartea ta venită de atât de departe, e prea multă emoție. Abia pot duce gândul.

  2. Avatarul lui vienela

    Ma gandesc ca nu va fi niciodata nevoie ca savantii sa inventeze un aparat de masurare a nadufului. Omul are un (al câtelea?) simt care il avertizeaza imediat cat de mare este acel naduf. :))))

    1. Avatarul lui abisurile

      Mai ales cand e vorba despre un naduf cunoscut. Dar e uman sa reactionezi, cand ceea ce se se intampla in exteriorul tau este in contradictie cu ceea ce imaginai tu ca se intampla. Fara a face nici o urma de analiza a deciziei, ar fi chiar anormal sa nu reactionezi, macar o milisecunda. Apoi, depinde de om.

  3. Avatarul lui Adriana

    Ce de asocieri fac! Şi în toate ….vreau să simt unele, şi să rămân imună la ce mă răneşte tare. Oare pot?

    1. Avatarul lui abisurile

      Cu muult antrenament dse poate orice. Stii tu „orice sut in fund e un pas inainte”

Răspunde-i lui greenleaffy Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.