Cât o viaţă ?

Adunam stropii cu linguriţa
Erau atât de dulci
Amintirile păreau
De-un triunghiular ciudat
Ciocolată scursă
De-un maroniu trecut
Cam cât un sfert de veac
Sau poate chiar
Un pic mai mult
Preţ de-un an
Aproape dus

Continuă lectura „Cât o viaţă ?”

Anunțuri

Fugărită de gânduri

Fugea prin pădurea deasă, treceau pe lângă ea o sumedenie de gânduri, imaginile se amestecau cu gândurile, frunzele se amestecau cu miresmele, miresmele impregnau impresiile, impresiile îşi lăsau amprenta pe frunze în treacăt, cădeau frunze în treacăt mirosind a verde, verde-albastru, îi plăcea mirosul frunzelor în treacăt mirosind a verde, verde-albastru, îi plăcea senzaţia verdelui-albastru, impactul verdelui-albastru asupra stării, îi plăcea impresia generală lăsată de frunzele atinse din fugă.

Continuă lectura „Fugărită de gânduri”

Vremea zidului

Azi s-au anunţat vremuri gri
Radio-ul spărgea încă
Dis de dimineaţă timpane
Iar timpanele se ascundeau în spatele clipelor
„Ciudată zi”
Şopteau clipele acoperind spargerea
Grîul curgea
Mai întâi stropi
Mai apoi lacrimi
Peste rânduri deja citite
Clipe părăginite oftau cât le ţinea vremea
Regrete plezneau la întâmplare
„Întâmplările astea par programate”
Şoptea grîul acoperind scurgerea
Clipele gri prevesteau clipe verz
„Îmi aduc aminte-o ploaie”
Şoptea o clipă gri
„Era atât de gri şi atât de repede
Încât părea zid
Iederă acoperea zidul
Creând impresii per global verzi”
„În definitiv
Totul e o chestiune de percepţie”
Se consolau regretele spărgându-se sfera
Sferele roteau amintirile
Până le simţeau ameţite bine
Şi apoi aşteptau
Următorul regret.
Următorul regret ofta cât îl ţineau sferele :
„Nici eu nu auzisem de Vasile Andru acum 2 săptămâni.
apoi a venit vacanţă şi nevoia de ceva “nu foarte light”,
căutarea printre zecile de cărţi – vechi de când lumea,
“dinaintea revoluţiei” ,
alegerea
“da, Turnul pare destul de profundă” ,
cititul, înţelegerea semnificaţiilor,
interpretarea, tumultul de senzaţii declanşate
“fix pe placul meu”
nu a fost o lectură uşoară,
era genul de lectură care dezlega cumva gândurile,
scoţând creierul din amorţire,
era o lectură plină de semnificaţii,
lucurile nu erau decât sugerate,
există acea timiditate a autorului
de a se lasă “gol în faţă lumii”
era o lectură fix pe placul meu .
Nu veselă, doar cinică, puţin amară…
Azi s-au anunţat vremuri gri
Cu mai puţine, din ce în ce mai puţine
Regrete.
Va veni ea
Şi vremea zidului
Odată şi odată.
Aceste rânduri sunt un fel de ruga : „re-editaţi-l !”

P.S. Eu chiar as fi curioasa ce s-a inteles din textul asta … Ma ajutati?

Ruginiu de iarna

Erai undeva în spatele multor gânduri roşiatice îngrămădite unul peste altul, ascuns de lume îndărătul unor lacrimi seci, gălbui. Existai în pofida timpului, ocolit parcă intenţionat de amintiri diverse, nălucitoare amintiri diverse. Erai aşa cum te lăsasem, o linie subţire – albastră – în spatele unei mustăţi fine, smoală. Când erai, în general zâmbeai, scoţând rotocoale perfect rotunde pe care le priveai amuzat preţ de o secundă şi pe care le zdrobeai apoi cu un simplu deget apăsat într-un vârf de rază.

Continuă lectura „Ruginiu de iarna”

Farmec. Farmec 16….

Nu sunt o optimista innascuta si nici fabricata, asa m-a cioplit viata si asa am ramas. In general caut parca cu lumanarea defectele de fabricatie si ma lipesc de ele pana se satura de mine si atunci o iau de la capat. Sunt dependenta de sacul meu de melancolii si nostalgii imposibil de reprodus si tin cu dintii de ele ca de o calauza oarba. M-am obisnuit asa si parca asa si-mi trebuie, am repere bine stabilite si le folosesc la maximum. Nu sunt o optimista dar imi place sa traiesc fiecare moment cu pasiunea care i se cuvine.

Continuă lectura „Farmec. Farmec 16….”