SUA – impresii

Am cumparat odata doua kilograme de cirese de la niste mexicani intr-o parcare de supermarket. Ciresele aveau gust dar n-aveau forma perfecta si asta mi-era complet egal, conform principiului de baza “fondul inainte de toate”.  Ciresele erau “in vrac” in portbagajul unei dubite rosii si se dadeau in pungi de hartie maro. Pretul era derizoriu si experienta, in globalitatea ei, era cu totul si cu totul interesanta, “parca-am fi in Romania” vorba nostalgicului.

Continuă lectura

Fragrance

Killer Queen …. Culoarea ii definea parca starea si aroma sentimentele. Iubea la nebunie sentimentele calde si adora sentimentele reci. Cand ii placea o aroma, o imprastia in jur intr-un mod complet dezinteresat. Rosul ii invaluia in general gandurile intr-o aparenta letargie. Doar aparenta… O secunda mai tarziu o idee nastrusnica ii ingheta pometii intr-o forma-semn…Aromele clocoteau de curiozitate.

– Semnul exclamarii?

– Semnul intrebarii ?

– Semnul semnului?

Continuă lectura

A fost odata …

Si avea maica fata asta un ten de ziceai c-a trecut tractoru’ peste ea si alta nu. Santuri-santuri si din cand cocoase. Si-o culoare …cum sa-ti spui eu mai pe intelesu’ matale, o culoare asa nedefinita, din cand in cand rosu-mot, din cand in cand galben bat, in rest un fel de roz murdar cu pete de-un maro d’ala urat de tot. Chit ca era tare frumusica fatuca, ochi de-un caprui intens, gene lungi, privire sagalnica, zambet cu „vino-ncoace, par lung si lucios – „mi-l limpezesc cu apa de fantana, arunc un ou intreg si iar il limpezesc, si tot asa de trei ori pe saptamana” – nu „prindea” si pace. S-o fi vazut flacaii la cinci metri distanta si le cadea dumicatu’ din gura Doamne iarta-ma ca-i cu pacat sa risipesti mancarea, dar cum se apropiau nitel de fatuca noastra le pica fata cu tot cu dumicatu’ si picioarele se asezau sigure la spinare si dusi erau toti, nici „peste” n-apucai sa spui si nici urma de flacai nu mai gaseai.

Continuă lectura

Rutina

Ajung gafaind, salut zambind, nu-mi raspunde nimeni, continui sa zambesc, apas pe buton, astept, urc, salut, mi se raspunde, caut cheia, n-o gasesc, injur putin, doar putin, continui sa zambesc, ajung, cobor, salut, „o cafea?”, mi se raspunde, zambesc, caut cheia, o gasesc, intru, arunc geanta, scot servetelul, sterg ecranul, privesc.

Continuă lectura

Impresii in buzunare de piele

„Stai sa-mi inchei nasturele asta negru si vin”. Sa-mi trag doar fermoarul si sa ma abtin sa spun mai multe pe aceeasi tema, ca-mi ies vorbe si risc sa dau pe langa. Rosul asta ma ameteste de intens ce se roteste, am impresia uneori ca Pamantul e cu fundul in sus, cand ma ia cu impresii din astea, ma ia de luni de dimineata si ma tine cel putin o saptamana „ca si gripa, or fi frati”, „naiba sa le ia de impresii ca am acumulat atatea de mi-am umplut toate buzunarele”.

Continuă lectura