In prima zi am cumpărat două kilograme de cireșe de la niște mexicani într-o parcare de supermarket. Cireșele se vindeau “în vrac” din portbagajul unei dubite roșii, aveau gust dar n-aveau forma perfecta. Dar asta mi-era complet egal, Prețul era derizoriu.
Etichetă: superblog
Incomprise
Intre dezamagirea de a fi si impresia de a nu putea exista o multitudine de posibilitati.
Fragrance
Killer Queen …. Culoarea ii definea parca starea si aroma sentimentele. Iubea la nebunie sentimentele calde si adora sentimentele reci. Cand ii placea o aroma, o imprastia in jur intr-un mod complet dezinteresat. Rosul ii invaluia in general gandurile intr-o aparenta letargie. Doar aparenta… O secunda mai tarziu o idee nastrusnica ii ingheta pometii intr-o forma-semn…Aromele clocoteau de curiozitate.
– Semnul exclamarii?
– Semnul intrebarii ?
– Semnul semnului?
A fost odata …
Si avea maica fata asta un ten de ziceai c-a trecut tractoru’ peste ea si alta nu. Santuri-santuri si din cand cocoase. Si-o culoare …cum sa-ti spui eu mai pe intelesu’ matale, o culoare asa nedefinita, din cand in cand rosu-mot, din cand in cand galben bat, in rest un fel de roz murdar cu pete de-un maro d’ala urat de tot. Chit ca era tare frumusica fatuca, ochi de-un caprui intens, gene lungi, privire sagalnica, zambet cu „vino-ncoace, par lung si lucios – „mi-l limpezesc cu apa de fantana, arunc un ou intreg si iar il limpezesc, si tot asa de trei ori pe saptamana” – nu „prindea” si pace. S-o fi vazut flacaii la cinci metri distanta si le cadea dumicatu’ din gura Doamne iarta-ma ca-i cu pacat sa risipesti mancarea, dar cum se apropiau nitel de fatuca noastra le pica fata cu tot cu dumicatu’ si picioarele se asezau sigure la spinare si dusi erau toti, nici „peste” n-apucai sa spui si nici urma de flacai nu mai gaseai.
Intre doua stari, tranzitia
Se gandea ca de fapt totul e o stare de tranzitiie … Farmecul lucrurilor nu e dat de scopul in sine, farmecul lucrurilor este dat mai degraba de felul in care o stare de bine se transforma intr-o stare de si mai bine.
Declaratie de dragoste
Se crapa de ziua si era un zgomot ingrozitor. „Dar’ar dracu’n capu’ lui de copchil ametit, iar a pus ceasul sa sune cu trei ceasuri inaintea vremurilor!”
Cineva batea de zor covoare, pe ferestra larg deschisa intra un aer plin. Ploaia se oprise de ceva vreme dar stropii nu. Aerul plin mirosea a boabe de cafea.
Sufletul lucrurilor
Si-aveau lucrurile de povestit o gramada. Se zvonea cum ca toate ar apare atunci cand le va fi dat sa apara si lumea parca innebunise de atunci, o panica neanuntata taia si spanzura, fire de praf, aschii marunte, bucati fine de ceara, scame de tot felul. Si inca cate si mai cate.
Influente nefaste
Sansa-i dusa la plimbare
Rele-s de capul lor
Soapte striga “razbunare
De nu tragem un omor”
Rutina
Ajung gafaind, salut zambind, nu-mi raspunde nimeni, continui sa zambesc, apas pe buton, astept, urc, salut, mi se raspunde, caut cheia, n-o gasesc, injur putin, doar putin, continui sa zambesc, ajung, cobor, salut, „o cafea?”, mi se raspunde, zambesc, caut cheia, o gasesc, intru, arunc geanta, scot servetelul, sterg ecranul, privesc.
Impresii in buzunare de piele
„Stai sa-mi inchei nasturele asta negru si vin”. Sa-mi trag doar fermoarul si sa ma abtin sa spun mai multe pe aceeasi tema, ca-mi ies vorbe si risc sa dau pe langa. Rosul asta ma ameteste de intens ce se roteste, am impresia uneori ca Pamantul e cu fundul in sus, cand ma ia cu impresii din astea, ma ia de luni de dimineata si ma tine cel putin o saptamana „ca si gripa, or fi frati”, „naiba sa le ia de impresii ca am acumulat atatea de mi-am umplut toate buzunarele”.
Abisuri 